Iata ca ne revedem si-n 2013 dupa o pauza care s-a lasat cu evaluare si schimbari pe la munca, mancare si voie buna de Craciun si Revelion, meditatie si "self - assesement" pe plan personal...dar la a va povesti excursiile si experientele mele nu renunt asa usor, deci am plecat iar pe traseu prin tara (cu doar 3 zile la dispozitie) ca sa am subiect de discutie :)
De data asta eu am ales obiectivele, insa am fost usor dezamagita pentru ca nu puteam sa vedem prea multe din cauza zapezii din tara; dar mi-au ramas in "coada de asteptare" si la vara / intr-o vara sigur o sa le putem vedea in toata splendoarea, scaldate de soare.
Am plecat de acasa marti, 12 februarie, pe la 9:30 AM, avand in plan un maraton de sofat: mi s-au dat instructiuni clare sa caut cazare pe langa Cheile Bicazului / Lacu Rosu si la Turda...ATAT. Asa ca mi-am facut cuminte lista de posibilitati de sedere, fara sa mai pun si alte intrebari. Ca de obicei, nu am vrut sa plec nepregatita de acasa, dar nici nu am facut vreo rezervare pentru ca plecarea noastra s-a nimerit din nou in timpul saptamanii si intr-o perioada in care nu multi pleaca la drum.
Citisem de cateva cazuri in care cu rezervare facuta si venind de la sute de kilometri oamenii s-au trezit la destinatie fara camera. Am zis ca decat asa, mai bine imi notez cateva optiuni si sunam de pe drum sa vedem daca au locuri libere (de obicei avem noroc la chestiile astea).
A fost drumul check-in-urilor, nu de alta dar ma cam plictiseam pe scaunul din dreapta soferului cu Johnny atat de concentrat la sofat. Check-in in stanga, check-in in dreapta, cate un check-in peste tot - ca sa stie si mama pe unde umblu si sa nu-si faca griji :)) Am trecut prin Buzau si Ramnicu Sarat, pe langa Focsani cu o mica oprire apoi la Mausoleul Eroilor de la Marasesti. Noi am mers dupa coordonatele GPS (45.872406,27.2079182), dar monumentul dedicat eroilor Primului Război Mondial se vede chiar din drum (M19) pe stanga.
Parculetul din fata era acoperit de zapada si doar o potecuta era dezapezita, dar asta nu ne-a impiedicat sa facem poze pana ne-au inghetat mainile ca apoi sa dam fuga la masina unde ne astepta o surpriza nu tocmai placuta. Doi insi se apucasera sa "spele" masina cu doar o carpa murdara si o galetusa de apa, ca sa faca si ei un ban gramada. Cum zona era destul de pustie si aia nu mai plecau de langa masina a trebuit sa le dam niste bani in semn de "multumire"; am ramas cu un gust amar si cu ochii dupa o benzinarie sa spalam un pic geamurile ca nu se mai vedea nimic prin ele.
A urmat Adjud, Piatra Neamt si Targu Neamt - cu vizitarea Cetatii Neamt.
Bilet de intrare adult - 5 lei
Taxa de fotografiere - 10 lei
Program 09:00 - 19:00 (vara) | 09:00 - 17:00 (iarna)
Si aici era zapada si cam pustiu...ne-am plimbat singuri si nestingheriti aproape o ora prin toate incaperile pana la ora inchiderii. Merita sa urci 10 minute pe jos pana acolo (cam ca la Rasnov), nuuuu?
Sau pentru o descriere mai profesionista: http://www.cetatea-neamt.neamtvirtual.ro/
Se facuse deja ora 5 si noi inca nu ne cazasem, asa ca am sunat inca o data la Pensiunea Anda (din Gheorgheni) sa anuntam ca o sa ajungem in vreo 2 ore jumate si sa intrebam pana cand au deschisa bucataria (vesti bune pentru noi, pana la 9 :D). Si uite asa am trecut noi prin Cheile Bicazului iarna pe inserat; desi drumul este destul de prost - gropi si denivelari la tot pasul - am zis ca trebuie neaparat sa venim si vara, pe lumina, pe aici. Era un drum ca de poveste: serpuit, cu stanci de ambele parti, brazi acoperiti de zapada, liniste si intuneric (doar farurile ce ne mai luminau calea). In rest, cateva masini care veneau din sens opus si localnici care mergeau pe jos prin intuneric dintr-o parte in alta. Poze nu am facut in conditiile astea pentru ca eram prea atenta la tot ce vedeam in jurul meu si incercam sa absorb cat mai multe imagini mentale.
La kilometrul 6 din Gheorgheni am ajuns la pensiunea noastra, Anda Panzio, care mi-a placut mie din pozele de pe net si care, ca un plus, avea restaurant, spre deosebire de alte vile si pensiuni din zona ce aveau bucatarie comuna in care iti pregateai singur masa. Nu este tocmai la sosea, ci izolata de zgomotul masinilor, si este chiar in mijlocul naturii. Detalii pe link-ul de mai jos si poze din interior si exterior, ca sa va conving definitiv ;)
http://www.cazareinsecuime.ro/cabane/68-gheorgheni/241-cabana-anda-gheorgheni.html
Camera dubla: 70 lei / noapte
De dimineata am mancat la Restaurantul Hotelului Lacu Rosu (http://www.gyilkostohotel.ro/ro/hotel) pentru diversitate, iar micul dejun frantuzesc si cel consistent au fost foarte bune. A trebuit sa ne intoarcem din Gheorgheni inspre Lacu Rosu pentru asta, ca sa vedem si lacul "alb" de fapt si inghetat.
Dupa care am fost de neoprit pe drumul spre Salina Praid, facand poze mai mult din masina (si ce poze..!!).
Scuze in avans pentru calitatea pozelor din salina, am tot incercat si cu si fara blitz dar pe alocuri sunt tot neclare (tre' sa-i cer lui Mos Craciun un aparat mai bun :)). Biletul costa 20 lei / persoana pentru ca accesul in salina se face cu un autobuz, care face drumuri in & out din 30 in 30 de minute. Dupa ce cobori din autobuz mai trebuie sa cobori si tu pe propriile picioare vreo 200 de trepte, pe care le vei si urca la iesire (deci aveti grija ce va luati la voi si cat de greu este). In salina poti sa-ti petreci o zi intreaga, mai ales daca ai si copiii cu tine: un mini aventura park, mese de ping pong, leagane, tobogane, suveniruri, etc.
La Salina Turda am ajuns cam tarziu si programul se terminase la ora 15:00; nu am avut altceva de facut decat sa mergem sa ne cazam si sa dam o tura prin centrul orasului.
In Turda aveam mai multe optiuni de cazare: Hotelul Casablanca Tureni - care era un pic cam prea la strada pentru gustul meu, Hotel Andrei cu pizzerie - unde nu m-au incantat camerele, Pensiunea Pusca si Cureaua Lata - numele nu l-a convins insa pe Johnny :P si Complexul Turistic Milexim (http://www.pensionmilexim.ro/) care pe mine una m-a convins desi pretul pentru o camera cu pat matrimonial la 3 stele era de 120 lei (am zis sa ne rasfatam si noi in concediu).
Zona in care este amplasata pensiunea este un pic cam ciudata (to say the least), adica in afara orasului, la strada, vis-a-vis de o fabrica / uzina dezafectata, si la vreo 400 de metri de 2 "palate", dar au avut inspiratia sa dezvolte intreg complexul dinspre sosea (unde incepe restaurantul) spre interior unde este liniste, iar piscina acoperita si spa-ul te fac sa uiti de tot restul. Camerele sunt superbe - aveti grija insa cu caloriferele ca noi am dat pe 4 sa compensam cu frigul de afara si ne-am trezit in mijlocul noptii sa dam pe 2-3 ca se facuse extrem de cald.
Restaurantul lor e rustic si au un meniu de vreo 60 de pagini din care poti sa-ti alegi orice, de la pastrama de oaie pana la pizza pe vatra facuta chiar sub ochii tai. Vinul rosu al casei e deasemenea foarte bun si micul dejun consistent.
Salina Turda (http://www.salinaturda.eu/index.php?lang=ro), fara alte comentarii ca sunt de prisos:
Balcon Mina Rudolf
Mina Rudolf
Ne-am dat si cu barcuta in Mina Terezia - 20 de minute, 10 lei (foarte tare experienta).
Mina Terezia
Sala de Apel (Altarul si Scara Bogatilor)
Bilet intrare adulti: 15 lei
Coordonate GPS: 46.5867883,23.7871217
Am intrat pe la intrarea Str.Aleea Durgaului Nr.7 si dupa ce am vazut toate salile am mers prin tunel pana la intrarea Str. Salinelor nr. 54B (Cartierul Turda Nouă) si ne-am intors tot prin tunel ca altfel nu avea sens - masina o parcasem in Aleea Durgaului :D
Vroiam sa mai includem in traseu Barajul Siriu si Palatul Brukenthal Avrig, dar nici vremea nu a fost de partea noastra si nici timpul pe care l-am avut la dispozitie nu ar fi fost suficient, sooo...le-am lasat pentru data viitoare, dar voi puteti sa adaugati cu incredere.
Si uite asa se incheie drumetia noastra, cu intoarcere pe la Aiud si Ramnicu Valcea (Transalpina era inca inchisa). M-am facut si cu o multime de puncte de la OMV pentru 2 plinuri de motorina pe care o sa le folosesc cu placere cumparand ceva din colectia de electrocasnice Grundig (muhaha).
No, va pup!!
Pucca
