Mmmmm, Ferrero Rocher..!!
M-am aventurat acum ceva vreme sa fac si un tort, ca am inteles ca dulciurile sunt mai complicate decat mancarea. Si dupa indelungi cautari in revistele Good Food si pe net am dat de blogul Laurei Sava si am ramas pierduta, salivand usor in coltul gurii, in fata pozelor care pareau atat de reale ca vroiam sa intind mana in monitor dupa gustoasele prajiturici.
A fost greu sa ma hotarasc asupra unui singur tort, dar avand in vedere ca lui Johnny ii plac cele dulci, de ciocolata (si ca era ziua lui, in definitiv) castigatorul a fost Tortul Ferrero Rocher:
http://www.laurasava.ro/2007/12/06/tort-ferrero-rocher/
Am avut de-a face pentru prima oara cu intaritorul pentru frisca dar mi-a iesit destul de bine, zic eu. Blatul de cacao nu l-am facut eu insa, ci l-am cumparat si l-am taiat pe din doua dorindu-mi in tot acel timp un instrument din ala ca al Laurei de taiat, ca sa nu ma mai chinui atat (dar las' ca ma fac mare si imi iau si eu unul :P).
In rest totul a mers perfect, tortul a iesit yummy si a fost mancat cat ai zice...peste :))
Sa va arat si cum trebuia sa arate si cum a aratat de fapt, ca sa va faceti o idee - bineinteles ca puteti improviza, mai ales daca aveti ceva mai multa experienta decat mine in ale bucataritului. Deocamdata eu sunt la stadiul acela unde simt nevoia sa urmez retetele pas cu pas, sa masor toate ingredientele cu paharul gradat si nu ma risc prea mult sa fac vreo schimbare.
Nu am fost foarte inspirata sa fac poze profesioniste cu ingredientele, diversele etape de preparare sau tort in sectiune, dar asta pentru ca eram deja foarte stresata si vroiam sa iasa totul bine. Poate ma mai relaxez si eu pe parcurs ca sa aveti si voi mai multe detalii la indemana :D
La cat mai multe deserturi!
Sweet hugs,
Pucca
joi, 18 octombrie 2012
miercuri, 17 octombrie 2012
Maneciu - Ungureni, Prahova
Viata la tara!
Cu criza asta nu am mai avut bani sa plecam in concediu undeva in tara sau afara, asa ca ne-am multumit cu 4 zile la tara, la Maneciu, unde vremea a fost destul de blanda cu noi si doar ce a plouat putin in ultima zi cand ne pregateam sa plecam. In rest, am apucat sa facem si cateva drumetii si cu ajutorul lui Johnny am si gatit (retetele vi le descriu putin mai incolo, ca sa va mai tin in suspans :P).
In general incercam sa mergem de cateva ori pe an la tara pentru liniste si aer curat, cand ne saturam pana peste cap de Bucuresti. Am reusit sa ajungem si de 1 Mai cu chiu cu vai dupa ce am pierdut cateva ore pe drum, printe masini, mai mult stationand decat mergand. Ne-am oprit la un Penny Market parca, de unde ne-am aprovizionat cu cele necesare pentru un gratar si apoi a luat-o Johnny ocolit, pe nu stiu unde, de am ajuns in sfarsit si la tara. Nici nu e nevoie sa va ma spun ca s-a lasat cu carnita la gratar si bere rece printre floricele si albinute si ne-am bucurat ca niste copii mici la o zi libera de la munca.
Am mers si in Decembrie, cand ninsese si era totul alb, de am pus o sticla de sampanie la rece in zapada din curte :). Nu stiu cum, dar reusesc sa racesc mereu cand mergem acolo iarna, desi facem focul in fiecare camera si afara la gratar suntem mereu infofoliti si cu paharul de vin fiert la indemana. Oricum, drumul pana acolo si curtea imbracata in "haina" de promoroaca este...de nepretuit.
Anul asta ca tot am prins vreme frumoasa, am incercat un traseu din Valea Teleajenului spre Ciucas, dar am mers doar o ora si ceva pana aproape de Slon dupa care ne-am intors. A fost mai mult o plimbare pentru ca era deja dupa-amiaza si vroiam sa ajungem acasa in timp util pentru a pregati masa de seara. Am urmat drumul forestier printre tufele de catina, iar la intoarcere am dat peste cateva turme de oi, bine pazite de niste caini mari si "latratori" care m-au cam speriat, asa ca am grabit pasul.
La ideea surorii mele, am fost si noi la Muntele Rosu; ei au reusit sa ajunga cu masina pana sus, dar ne-au avertizat ca drumul a fost foarte prost si au mers incet. Vazand cum sta treaba, am lasat masina la marginea drumului in Cheia si am pornit-o pe jos sa admiram si noi privelistea si frumusetile patriei. Am urmat marcajul (banda galbena) si am taiat prin padure pe unde s-a putut pana am ajuns la Cabana Muntele Rosu si Cabana Silva unde totul era pustiu - nici urma de turisti in acea vineri de Octombrie.
Acum haideti sa va zic ce am gatit, pentru ca stiu ca macar voi fetele sunteti curioase :)
Nu sunt retete proprii sau ceva (sunt inca la inceput in ale gatitului) si le-am incercat pentru prima oara la tara, dar au iesit super si pentru mine asta e toata placerea - sa le placa celor pentru care am gatit.
Prima, hotdogs cu sos dulce de chilli e chiar rapida si noua ne-a placut mult mai ales din cauza ca nu am gasit sos dulce la supermarket asa ca am luat iute in loc :D
Reteta este din numarul de Iunie al revistei Good Food pe care il gasiti inca in format pdf direct pe site-ul lor (pagina 13), la care am facut cateva mici modificari; in primul rand sosul, care a transformat produsul final intr-unul iute si in al doilea rand chiar ingredientul principal, hotdog-ul (stiu, urat din partea mea!). In mod normal trebuiau folositi carnati grosi, dar ca sa imi placa si mie am luat crenvursti de pui si la chiflele pentru hotdogs am facut un mic compromis si am luat baghete pe care le-am taiat pe jumatate. Ca sa facem o "aroganta"- cum zic niste prieteni de-ai mei - am prajit, in ulei de palmier, niste cartofi pe care Johnny i-a indesat tot in hotdogs pana la urma :).
La tara am facut greseala sa urmez reteta intocmai si sa pun 4 linguri de chilli, uitand ca este iute si nu dulce. A iesit foarte iute, asa ca trebuie sa fiti siguri ca va place foarte iute!! (no buts, no maybe). Apoi am mai incercat o data reteta acasa si am pus 4 linguri pasta de tomate si 2 de sos chilli, ca tot iute aveam, si a iesit numai buna.
Mai jos e poza din revista si apoi cum mi-a iesit mie. Pretty good, huh?
A 2-a reteta incercata este Salata greceasca de pui si quinoa, din aceeasi revista (pagina 22-23). Pe aceasta am urmat-o indeaproape pentru ca aveam toate ingredientele si chiar gasisem quinoa la magazinul "Trai Strasnic" de la mine din cartier (http://www.veggie.ro/) - ar fi fost pacat sa fac ceva si sa nu se mai potrivesca gusturile.
Salata este destul de simplu de facut si se imparte in 3 segmente, daca vreti: fierberea seminteleor de quinoa pe de-o parte, pregatirea bolului de salata cu restul ingredientelor si gratarul de pui cu sosul din usturoi, ardei iute si unt - ingrediente pe care eu le-am bagat la cuptorul cu microunde, pentru ca nu era mentionat procedeul de amestecare in reteta. A fost suficient un minut ca untul sa se topeasca si sosul sa se poata intinde pe pieptul de pui la gratar. Aaaaa, mi-am adus aminte...nu am pus coaja de lamaie, ci doar sucul de lamaie (nu-mi place coaja de lamaie nici la prajituri, nici altfel, asa ca am scos-o imediat din ecuatie :P)
A iesit delicioasa si Johnny mai vrea o tura intr-una din zilele astea, asa ca o sa repetam figura.
Again, poza din revista si poza mea; ca sa vedeti ce bine arata:
Sper ca v-a placut si partea de bucatareala a blogului si va promit ca o sa ma urmeze...
Biiiig hugs,
Pucca
Cu criza asta nu am mai avut bani sa plecam in concediu undeva in tara sau afara, asa ca ne-am multumit cu 4 zile la tara, la Maneciu, unde vremea a fost destul de blanda cu noi si doar ce a plouat putin in ultima zi cand ne pregateam sa plecam. In rest, am apucat sa facem si cateva drumetii si cu ajutorul lui Johnny am si gatit (retetele vi le descriu putin mai incolo, ca sa va mai tin in suspans :P).
In general incercam sa mergem de cateva ori pe an la tara pentru liniste si aer curat, cand ne saturam pana peste cap de Bucuresti. Am reusit sa ajungem si de 1 Mai cu chiu cu vai dupa ce am pierdut cateva ore pe drum, printe masini, mai mult stationand decat mergand. Ne-am oprit la un Penny Market parca, de unde ne-am aprovizionat cu cele necesare pentru un gratar si apoi a luat-o Johnny ocolit, pe nu stiu unde, de am ajuns in sfarsit si la tara. Nici nu e nevoie sa va ma spun ca s-a lasat cu carnita la gratar si bere rece printre floricele si albinute si ne-am bucurat ca niste copii mici la o zi libera de la munca.
Am mers si in Decembrie, cand ninsese si era totul alb, de am pus o sticla de sampanie la rece in zapada din curte :). Nu stiu cum, dar reusesc sa racesc mereu cand mergem acolo iarna, desi facem focul in fiecare camera si afara la gratar suntem mereu infofoliti si cu paharul de vin fiert la indemana. Oricum, drumul pana acolo si curtea imbracata in "haina" de promoroaca este...de nepretuit.
Anul asta ca tot am prins vreme frumoasa, am incercat un traseu din Valea Teleajenului spre Ciucas, dar am mers doar o ora si ceva pana aproape de Slon dupa care ne-am intors. A fost mai mult o plimbare pentru ca era deja dupa-amiaza si vroiam sa ajungem acasa in timp util pentru a pregati masa de seara. Am urmat drumul forestier printre tufele de catina, iar la intoarcere am dat peste cateva turme de oi, bine pazite de niste caini mari si "latratori" care m-au cam speriat, asa ca am grabit pasul.
La ideea surorii mele, am fost si noi la Muntele Rosu; ei au reusit sa ajunga cu masina pana sus, dar ne-au avertizat ca drumul a fost foarte prost si au mers incet. Vazand cum sta treaba, am lasat masina la marginea drumului in Cheia si am pornit-o pe jos sa admiram si noi privelistea si frumusetile patriei. Am urmat marcajul (banda galbena) si am taiat prin padure pe unde s-a putut pana am ajuns la Cabana Muntele Rosu si Cabana Silva unde totul era pustiu - nici urma de turisti in acea vineri de Octombrie.
Acum haideti sa va zic ce am gatit, pentru ca stiu ca macar voi fetele sunteti curioase :)
Nu sunt retete proprii sau ceva (sunt inca la inceput in ale gatitului) si le-am incercat pentru prima oara la tara, dar au iesit super si pentru mine asta e toata placerea - sa le placa celor pentru care am gatit.
Prima, hotdogs cu sos dulce de chilli e chiar rapida si noua ne-a placut mult mai ales din cauza ca nu am gasit sos dulce la supermarket asa ca am luat iute in loc :D
Reteta este din numarul de Iunie al revistei Good Food pe care il gasiti inca in format pdf direct pe site-ul lor (pagina 13), la care am facut cateva mici modificari; in primul rand sosul, care a transformat produsul final intr-unul iute si in al doilea rand chiar ingredientul principal, hotdog-ul (stiu, urat din partea mea!). In mod normal trebuiau folositi carnati grosi, dar ca sa imi placa si mie am luat crenvursti de pui si la chiflele pentru hotdogs am facut un mic compromis si am luat baghete pe care le-am taiat pe jumatate. Ca sa facem o "aroganta"- cum zic niste prieteni de-ai mei - am prajit, in ulei de palmier, niste cartofi pe care Johnny i-a indesat tot in hotdogs pana la urma :).
La tara am facut greseala sa urmez reteta intocmai si sa pun 4 linguri de chilli, uitand ca este iute si nu dulce. A iesit foarte iute, asa ca trebuie sa fiti siguri ca va place foarte iute!! (no buts, no maybe). Apoi am mai incercat o data reteta acasa si am pus 4 linguri pasta de tomate si 2 de sos chilli, ca tot iute aveam, si a iesit numai buna.
Mai jos e poza din revista si apoi cum mi-a iesit mie. Pretty good, huh?
A 2-a reteta incercata este Salata greceasca de pui si quinoa, din aceeasi revista (pagina 22-23). Pe aceasta am urmat-o indeaproape pentru ca aveam toate ingredientele si chiar gasisem quinoa la magazinul "Trai Strasnic" de la mine din cartier (http://www.veggie.ro/) - ar fi fost pacat sa fac ceva si sa nu se mai potrivesca gusturile.
Salata este destul de simplu de facut si se imparte in 3 segmente, daca vreti: fierberea seminteleor de quinoa pe de-o parte, pregatirea bolului de salata cu restul ingredientelor si gratarul de pui cu sosul din usturoi, ardei iute si unt - ingrediente pe care eu le-am bagat la cuptorul cu microunde, pentru ca nu era mentionat procedeul de amestecare in reteta. A fost suficient un minut ca untul sa se topeasca si sosul sa se poata intinde pe pieptul de pui la gratar. Aaaaa, mi-am adus aminte...nu am pus coaja de lamaie, ci doar sucul de lamaie (nu-mi place coaja de lamaie nici la prajituri, nici altfel, asa ca am scos-o imediat din ecuatie :P)
A iesit delicioasa si Johnny mai vrea o tura intr-una din zilele astea, asa ca o sa repetam figura.
Again, poza din revista si poza mea; ca sa vedeti ce bine arata:
Sper ca v-a placut si partea de bucatareala a blogului si va promit ca o sa ma urmeze...
Biiiig hugs,
Pucca
marți, 16 octombrie 2012
Rasnov, Brasov
Cand am plecat de acasa fara aparatul foto :(
Da, a fost prima data cand am plecat la drum cu masina si nu m-am gandit sa iau si aparatul (sper si ultima). Am folosit eu telefonul cat am putut, dar din pacate se poate vedea diferenta. Dar sa vedem totusi jumatatea plina a paharului, pentru ca am avut ocazia sa ajungem si pe la Cetatea Rasnov (sau "Cetatea taraneasca Rasnov") si sa bifam inca un obiectiv turistic de pe lista.
Cetatea este strategic asezata si construita, cu o singura cale de acces dinspre est fiind inconjurata in rest de paduri. Privelistea e super si merita sa dati o raita si prin oras, ceea ce noi nu am mai apucat - iar drumul pana la cetate e pietruit, luminat si presarat de artisti care canta la tot felul de instrumente.
Program zilnic: 09.00-19.00.
Tarif: adulti - 10 RON
             copii, elevi - 5 RON
             grupuri şcolare - 3 RON
Until next time...
Warm hugs,
Pucca
Da, a fost prima data cand am plecat la drum cu masina si nu m-am gandit sa iau si aparatul (sper si ultima). Am folosit eu telefonul cat am putut, dar din pacate se poate vedea diferenta. Dar sa vedem totusi jumatatea plina a paharului, pentru ca am avut ocazia sa ajungem si pe la Cetatea Rasnov (sau "Cetatea taraneasca Rasnov") si sa bifam inca un obiectiv turistic de pe lista.
Cetatea este strategic asezata si construita, cu o singura cale de acces dinspre est fiind inconjurata in rest de paduri. Privelistea e super si merita sa dati o raita si prin oras, ceea ce noi nu am mai apucat - iar drumul pana la cetate e pietruit, luminat si presarat de artisti care canta la tot felul de instrumente.
Program zilnic: 09.00-19.00.
Tarif: adulti - 10 RON
             copii, elevi - 5 RON
             grupuri şcolare - 3 RON
Until next time...
Warm hugs,
Pucca
luni, 10 septembrie 2012
Bran & imprejurimi
Yaaaaay, distractie...!!!
Primul teambuilding din cadrul companiei in care activez si destinatia este... va las sa ghiciti din imaginile de mai jos :))
Mi s-a parut ca ne-a luat o vesnicie drumul pana acolo, pentru ca am plecat vineri pe la 3-4 direct de la munca si am ajuns la destinatie pe intuneric. Am mai si asteptat o vreme la receptie sa ni se dea cheile de la camere si am avut si o mica sedinta astfel incat am ajuns in camere rupti de oboseala si infometati. Dar ne-a trecut repede, dupa masa, la un joc de mima in camera comuna a vilei unde eram cazati :D
Site-ul Aqvila club, pentru a va documenta:
http://aqvilaclub.ro/vila-leaota.html
Vila Leaota a fost a echipei noastre, dar cred ca am ocupat atunci aproape tot hotelul si celelalte vilute; ganditi-va la 2 autocare cu etaj, pline de oameni dornici de distractie si voie buna.
A 2-a zi, dis de dimineata incepea programul de jocuri si activitati iar ce ne-a fost pregatit de echipa organizatoare nu a fost deloc rau. E adevarat ca am avut joculete in natura cand afara era un ger teribil si un miros de iarna de nu-ti venea sa crezi ca nu ninge, dar a fost atat de amuzant ca a compensat. Totul s-a intamplat in imediata apropiere a hotelului si vilelor aferente, in imensul spatiu liber pe care il au la dispozitie pentru tot felul de activitati pe echipe. Am fost impartiti in 4 echipe, cu echipamentul de rigoare, fiecare echipa cu soldati, bucatari, rege, etc si aveam de indeplinit anumite sarcini inaintea celorlate echipe. S-a alergat si spionat, s-a facut vin fiert la ceaun, s-au facut steaguri si embleme, cantece si dansuri iar la final s-au povestit intamplarile intr-un stil unic fiecarei echipe. Super distractiv...pentru niste oameni mari :)
Privelistea de la balconul nostru era incredibila, dupa cum puteti vedea si singuri in pozele urmatoare iar geamurile mari pe toate partile au constituit un mare avantaj la asa peisaj. Iar restaurantul cu bufet suedez, este o cladire draguta, ca o casuta (ca sa fac si-o rima) cu geamuri pe toate partile si cu potecute din pietris care te conduc serpuit inapoi la hotel.
Trebuie sa vedeti cum arata si in interior, asa ca...scroll down si incepeti sa va faceti bagajele :D (kidding) Este un pic cam frigut inauntru, cu calorifele acelea mici care nu prea fac fata camerelor mari, dar va puteti incalzi sub o paturica sau la un foc de tabara si un paharel de tuica cu sorici (cel putin asa am facut noi; acum fiecare cu metodele sale)
Inchipuiti-va ca ne-am trezit duminica dimineata pe la 7 si totul era alb afara, zapada peste tot ...si ninsoarea a continuat si pe drumul catre Bran. Mai toata lumea de jos din autocar a dormit pana la castel, dar cei de sus nu au fost asa norocosi. Erau lipiti de geamuri si se minunau cu fiecare curba pe care o luam in zapada viscolita facand poze care mai de care. Daca vreti sa mergeti la Bran, iarna - cu zapada, neaparat - e timpul perfect pentru asta. O sa ramaneti cu o imagine de poveste, gen Craiasa zapezilor sau o sa va puteti pune in pielea voievozilor nostri pe timpul iernilor grele si reci. Iar daca aveti si un aparat foto bunicel, toate pozele vor parea pufoase si Christmasy :P
Va las cu ideea unei excursii la Bran imprimata in memorie...
...si va imbratisez,
Pucca
Primul teambuilding din cadrul companiei in care activez si destinatia este... va las sa ghiciti din imaginile de mai jos :))
Mi s-a parut ca ne-a luat o vesnicie drumul pana acolo, pentru ca am plecat vineri pe la 3-4 direct de la munca si am ajuns la destinatie pe intuneric. Am mai si asteptat o vreme la receptie sa ni se dea cheile de la camere si am avut si o mica sedinta astfel incat am ajuns in camere rupti de oboseala si infometati. Dar ne-a trecut repede, dupa masa, la un joc de mima in camera comuna a vilei unde eram cazati :D
Site-ul Aqvila club, pentru a va documenta:
http://aqvilaclub.ro/vila-leaota.html
Vila Leaota a fost a echipei noastre, dar cred ca am ocupat atunci aproape tot hotelul si celelalte vilute; ganditi-va la 2 autocare cu etaj, pline de oameni dornici de distractie si voie buna.
A 2-a zi, dis de dimineata incepea programul de jocuri si activitati iar ce ne-a fost pregatit de echipa organizatoare nu a fost deloc rau. E adevarat ca am avut joculete in natura cand afara era un ger teribil si un miros de iarna de nu-ti venea sa crezi ca nu ninge, dar a fost atat de amuzant ca a compensat. Totul s-a intamplat in imediata apropiere a hotelului si vilelor aferente, in imensul spatiu liber pe care il au la dispozitie pentru tot felul de activitati pe echipe. Am fost impartiti in 4 echipe, cu echipamentul de rigoare, fiecare echipa cu soldati, bucatari, rege, etc si aveam de indeplinit anumite sarcini inaintea celorlate echipe. S-a alergat si spionat, s-a facut vin fiert la ceaun, s-au facut steaguri si embleme, cantece si dansuri iar la final s-au povestit intamplarile intr-un stil unic fiecarei echipe. Super distractiv...pentru niste oameni mari :)
Privelistea de la balconul nostru era incredibila, dupa cum puteti vedea si singuri in pozele urmatoare iar geamurile mari pe toate partile au constituit un mare avantaj la asa peisaj. Iar restaurantul cu bufet suedez, este o cladire draguta, ca o casuta (ca sa fac si-o rima) cu geamuri pe toate partile si cu potecute din pietris care te conduc serpuit inapoi la hotel.
Trebuie sa vedeti cum arata si in interior, asa ca...scroll down si incepeti sa va faceti bagajele :D (kidding) Este un pic cam frigut inauntru, cu calorifele acelea mici care nu prea fac fata camerelor mari, dar va puteti incalzi sub o paturica sau la un foc de tabara si un paharel de tuica cu sorici (cel putin asa am facut noi; acum fiecare cu metodele sale)
Inchipuiti-va ca ne-am trezit duminica dimineata pe la 7 si totul era alb afara, zapada peste tot ...si ninsoarea a continuat si pe drumul catre Bran. Mai toata lumea de jos din autocar a dormit pana la castel, dar cei de sus nu au fost asa norocosi. Erau lipiti de geamuri si se minunau cu fiecare curba pe care o luam in zapada viscolita facand poze care mai de care. Daca vreti sa mergeti la Bran, iarna - cu zapada, neaparat - e timpul perfect pentru asta. O sa ramaneti cu o imagine de poveste, gen Craiasa zapezilor sau o sa va puteti pune in pielea voievozilor nostri pe timpul iernilor grele si reci. Iar daca aveti si un aparat foto bunicel, toate pozele vor parea pufoase si Christmasy :P
Va las cu ideea unei excursii la Bran imprimata in memorie...
...si va imbratisez,
Pucca
Abonați-vă la:
Postări (Atom)