Trecem la urmatorul capitol - Transalpina - care de fapt este o experienta din trecut, dar am inceput sa fac acest blog in sens invers acelor de ceasornic asa ca bear with me. :D
Cum va spuneam si intr-un post anterior, acest traseu a fost planificat pentru 4 zile de pe la inceputul lui Septembrie 2011. Am ales sa plecam la drum intr-o marti, pentru ca aflasem ca Transalpina este aglomerata in weekend si bine am facut.
A fost atat de liber pe acolo sus prin munti, incat atunci cand ne mai opream din cand in cand sa mai facem niste poze treceau si 10 minute pana mai venea o alta masina in urma noastra. Era atat de liniste incat se auzeau batand aripile pasarilor care dadeau tarcoale.
Urma sa ne oprim prima seara in Ranca si ca sa umplem cat de cat ziua, am trecut pe la pestera Polovragi (taxa vizitare 5 lei / adult; 10 lei fotografiatul) si Pestera Muierii (taxa vizitare 10 lei / adult; 10 lei fotografiatul).
La Polovragi te duce un drum forestier pietruit pe care poti sa pornesti si pe jos si cu masina, doar ca ajungi cam prafuit daca o iei pe jos. In timpul saptamanii, fiind mai liber, am putut parca masina chiar langa intrarea in pestera, dar in weekend presupun ca e mai greu sa ajungi pana acolo.
La Pestera Muierii am avut mici probleme cu ghidul care era cam exagerat in ceea ce priveste fotografiatul si ramasul in urma pentru admirat / odihnit. Nu am platit taxa de fotografiat pentru ca facusem deja poze in Polovragi si nu credeam ca o sa fie ceva mai interesant aici. Asta plus faptul ca nu stiam ca se intra in pestera pe-o parte si se iese pe cealalta parte a varfului muntos, a dus la niste certuri penibile cu ghidul atunci cand am scos aparatul sa facem si noi 2 poze. Am inceput sa-i explicam ca nu credeam ca vom face poze, dar ca ne-am razgandit cand am vazut ce haioase sunt culoarele alea joase si am vrut sa-i platim pe loc taxa pentru fotografiere. Atunci a trecut imediat la amenintari si nu a vrut sa accepte banii, pentru ca nu i-am dat la intrare. Tocmai cand credeam ca a avut si omul o scapare si nu este asa rau cum ne-a dat impresia, a inceput sa tipe la niste familii care aveau un aparat foto pe care-l dadeau din mana in mana (sa faca fiecare poze) pentru ca platisera o singura taxa si ii era greu sa tina socoteala cine o platise si sa stea cu ochii pe respectivul. Asta, plus ca el coordona aprinderea luminilor pe urmatorul segment de traseu din fata si stingerea luminilor pe cel din spate si nu lasa pe nimeni sa se bucure de priveliste prea mult.
Exceptand acest mic inconvenient, las cele cateva imagini de mai jos sa va convinga ca merita sa vedeti aceste pesteri macar o data in viata:
Ajunsi la Ranca am ochit imediat pensiunea Rubin la 110 lei / noapte unde am stat la etaj si am mancat o cina si un mic dejun super (cu niste papanasi imensi :D) desi au o bucatarie micuta. Nu am avut vedere la strada, ci in spate, dar asta nu a fost o problema pentru ca a fost mai liniste si am putut sa admiram peisajul dintr-o incapere "comuna" echipata cu masute si canapele de unde se intra in fiecare camera de pe etaj.
Variantele pe care le notasem de acasa erau: Pensiunea Tara (http://www.rancaonline.ro/cazare/tara.html), Pensiunea Valea Mariei (http://www.valeamariei.ro/ro/galerie-foto-valea-mariei-ranca.html) si alte cateva pensiuni mai modeste plus Hotel Onix - care nu m-au incantat insa foarte tare.
A 2-a zi imediat dupa micul dejun am pornit din nou la drum pe Transalpina spre Alba Iulia cu un mic ocol pe la lacul Vidra. Numai peisajele de pe Transalpina singure au meritat tot deranjul ca sa zic asa...nu stiu cum sunteti voi, dar eu ma obisnuiesc mai greu cu un loc strain si ma intorc pe toate partile inainte sa adorm in alt pat decat cel de acasa :)
Ocolul pe la Vidra a fost destul de anevoios, drumul fiind foarte prost. Doar ce am ajuns la baraj si am inceput sa facem cateva poze ca a si venit un paznic repede inspre noi, sa ne aminteasca probabil ca fotografiatul e interzis. Nu o sa inteleg niciodata asta; poate imi explica si mie cineva, ce este atat de important si strict secret in acelasi timp la un baraj de nu ai voie sa faci poze? Cele mai bune poze cu lacuri se fac de pe baraj, pentru ca este o deschidere destul de mare si un unghi perfect pentru a surprinde lacul in toata splendoarea lui.
Si am ajuns si in Alba Iulia, unde va povesteam ca am avut ceva probleme cu cazarea.
Pe listuta de acasa aveam: Pensiunea Terra Mytica (http://www.terramythica.ro/) si Pensiunea Marylou (http://www.pensiunea-marylou.ro/) ceva mai scumpe, plus cateva mai micute care erau dubios de aproape de gara.
Am cautat noi mult si bine pe tot felul de stradute o pensiune mai pe gustul si bugetul nostru, dar cand ne-am dat seama ca pierdem prea mult timp cu asta, am intrat intr-o agentie de turism care ne-a facut lipeala cu pensiunea "Ma".
Camera in care am stat noi, din mansarda, este aceasta:
Sursa: http://www.mahotels.ro/pensiune/
Nu am fost multumita de camera (si generalizand am ramas cu o parere proasta despre intreaga pensiune) si o sa va spun si de ce; geamul micut din mansarda dadea spre acoperisul unor case si curti private, cabina de dus nu parea foarte curata si am vazut si un paianjen in baie si toata camera lasa o impresie de vechi si obosit.
Ironia sortii a facut ca dupa ce ne-am cazat si am plecat inspre cetate sa observam chiar langa pensiunea noastra, putin mai in spate, una dintre pensiunile de pe listuta mea de acasa - Casa Traiana - care arata ceva mai bine...
http://www.pensiunealba.ro/
Pe seara a inceput sa picure apa din tavanul de pe etajul inferior - in hol, langa usa unei camere - dar au pus repede un vas de plastic in locul respectiv ca sa "rezolve" problema romaneste.
Am luat si o cutie de bere de la restaurantul lor si am descoperit ca era expirata (si astea au termen 1 an, deci nu s-au obosit nici macar sa le mai verifice din cand in cand) :(
Toate astea ne-au convins sa nu luam masa la ei, asa ca am luat cina in cetate si micul dejun abia in Sighisoara.
Dar inainte de Sighisoara...trebuie sa mergeti sa vedeti cetatea Alba Carolina, e senzationala si o recomand sincer. Au avut grija sa o restaureze impecabil si ai o sumedenie de lucruri de vazut inauntru; poti sa te plimbi pe acolo o zi intreaga pe jos sau cu bicicleta, sunt localuri frumos integrate in peisaj unde poti sa-ti potolesti foamea si setea si o sa ti se faca sigur foame dupa atata umblat :))
Tarif acces: 5 lei / adult
GRATIS: copii 0-12 ani si pensionari
(Deschis zilnic intre orele 9:00 - 20:00)
In Sighisoara am mers pe mana mea iar si pe listuta mea de acasa cu cateva pensiuni gasite pe net in prealabil :D Yaaay! Am vazut vreo 2 locatii dupa care ne-am indreptat spre Drumul Garii si Pensiunea "Bella Vista" unde ne-am cazat repede fermecati de frumusetea locului. De pe terasa si balcoane se vede tot orasul, proprietarii sunt de treaba, camerele ingrijite iar mancarea foarte buna (am platit 110 lei pe o noapte).
Am mancat cina la ei pentru simplul motiv ca am baut si-o bere si daca am fi facut asta la un restaurant in oras nu puteam sa luam masina, iar de mers pe jos pana la pensiune seara e cam "tricky" - drumul fiind printre copaci si vegetatie, fara trotuar si nu foarte luminat.
Micul dejun a fost si el bogat si yummy - a umplut burtica toata (ca in reclama) :P
Daca nu te opresti la "Bella Vista" si urmezi drumul in continuare vreo 70-100 de metri dai de o alta pensiune draguta (Pensiunea Stejarul: http://www.pensiuneastejarul.com/) care are cam aceeasi priveliste faina. Totusi, daca Dealul Garii ti se pare cam departe de oras, poti incerca Pensiunea Ana-Cristina (http://www.pensiune-sighisoara.ro/galerie.html).
Am vizitat si orasul vechi care iti da placuta senzatie ca te-ai intors in trecut; e o placere sa te plimbi printre casele colorate de caramida, sa urci scarile acoperite, sa treci pe langa casa lui Vlad Dracul sau sa urci in Turnul cu Ceas (care este si muzeu: 20 Ron / 2 persoane) pentru a vedea care este distanta pana la Atena, de exemplu. Si foarte educativ, nu? True story!
Se filma in perioada aia pelicula "Ipu: Convicted to Live" (Moartea lui Ipu) cu Gerard Depardieu si Harvey Keitel, de aceea mai vedeai prin cetate cate ceva din recuzita filmului, ca motocicletele si masinile din imaginile de mai jos.
Am baut o bere la Cafe "La Scara" si ni s-a facut foame instantaneu, asa ca am comandat o pizza care a venit surprinzator, prin curier, ambalata la cutie de la un restaurant apropiat care probabil avea si bucatarie. Curierul a trecut subtil pe langa masa noastra, a intrat in cafenea iar in 2 minute a iesit chelnerul cu pizza fierbinte pe farfurie...Presto!! Si nici macar nu am suspectat nimic :)))
Pe final va las cu cateva poze din Cetatea Fagaras pe unde am trecut fulgerator, inainte sa ne intoarcem acasa. Pacat ca Cetatea nu este amenajata atat cat ar trebui...ar avea mult mai multi turisti care sa-i calce pragul.
Lots of hugs,
Pucca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu